Mihai Sprinceana
Un forum de programare cu de toate. Va astept sa va inscrieti si sa deveniti moderatori. Oricine este binevenit aici sa se inscrie si sa aiba acces la informatie free! Fiecare este liber sa adauge proiecte programe free etc. Ajutati acest forum sa devina o comunitate puternica unde fiecare invata de la fiecare! Tot ce trebuie sa faceti este sa va inregistrati si fiecare contributie se poate dovedi utila in timp! Forumul este free informatia free dk aveti timp liber ajutati si pe ceilalti si invatati si voi in acelasi timp! Haideti sa facem ceva pt.a ne ajuta intre noi!
Cititi regulament postare forum inainte de a posta!
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
Mihai Sprinceana | Inregistrare | Login
POZE MIHAI SPRINCEANA
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
Tanya_sexy pe Simpatie
 | Femeie
24 ani
Hunedoara
cauta Barbat
24 - 47 ani |
|
Conan
Moderator
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 198
|
|
Half Duplexul reprezintă forma tradiţională de control în Ethernet, bazată pe protocolul CSMA/CD - Carrier Sense Multiple Access/Collision Detection (acces multiplu cu detecţia purtătoarei şi coliziunii).
Pe baza acestui protocol, staţiile care partajează acelaşi mediu şi care doresc să iniţieze o transmisie trebuie să asculte canalul pentru a vedea dacă nu cumva transmite altcineva în acel moment. În cazul în care canalul este ocupat, staţia aşteaptă până la eliberarea acestuia. Atunci când canalul este liber, staţia transmite un cadru către toate celelalte staţii (operaţie care se numeşte broadcast sau difuzare). Există însă probabilitatea ca, imediat ce această staţie începe să transmită, o altă staţie să fie pregătită de transmisie şi să asculte canalul. În situaţia în care cadrul difuzat în reţea nu a ajuns încă la cea de a doua staţie, aceasta din urmă va detecta canalul ca fiind liber şi va iniţia, la rândul său, o transmisie, rezultând o coliziune.
Coliziunile pot fi detectate urmărind puterea sau lăţimea impulsului semnalului recepţionat şi comparându-le cu semnalul transmis. În acest caz, staţia care a iniţiat transmisia lansează în reţea o secvenţă jam (de blocare) de 32 biţi prin care se asigură că toate celelalte staţii din reţea au fost informate cu privire la eşuarea transmisiei. Apoi, staţia sursă îşi abandonează transmisia, aşteaptă o perioadă de timp şi încearcă iarăşi, dacă nici o altă staţie nu a început să transmită între timp. Acest proces se repetă până când cadrul este transmis cu succes la destinaţie.
În sinteză, principalele etape în transmiterea unui cadru sunt:
1. staţia care doreşte să transmită ascultă reţeaua cu scopul detectării prezenţei unei staţii care transmite (carrier sense - detecţia purtătoarei);
2. dacă este detectată o purtătoare activă, transmisia este amânată. Staţia continuă să monitorizeze reţeaua până în momentul dispariţiei purtătoarei;
3. dacă nu este detectată o purtătoare activă, staţia sursă iniţiază transmiterea cadrelor;
4. o dată cu transmiterea cadrului, staţia sursă supraveghează mediul în vederea detectării coliziunilor;
5. dacă este detectată o coliziune, staţia sursă opreşte transmisia cadrelor şi lansează o secvenţă de blocare pentru a se asigura că toate celelalte staţii iau cunoştinţă de existenţa coliziunii;
6. după ce a transmis secvenţa de blocare, staţia sursă aşteaptă o perioadă de timp înainte de a reîncepe transmisia (de la punctul 1). Acest proces se numeşte backoff algorithm (algoritm de regresie): se reduce probabilitatea de apariţie a coliziunilor prin adaptarea dinamică a numărului staţiilor care încearcă să transmită (interval de întârziere generat aleatoriu);
7. dacă totuşi reapar coliziuni, intervalul de generare aleatorie creşte exponenţial. Algoritmul asigură o întârziere minimă când se „ciocnesc" numai câteva staţii, dar garantează că ciocnirea este rezolvată într-un interval rezonabil când este vorba de mai multe staţii;
8. procesul se repetă până când o staţie transmite un cadru fără coliziuni.
Un parametru important al operării în modul half duplex este slot time (mărimea cuantei). Acest parametru a fost definit ca având 512 intervale de bit (51,2 microsecunde) pentru reţelele Ethernet care operează la viteze de 10 şi 100 Mbps, respectiv 4096 intervale de bit pentru reţelele Gigabit. Mărimea cuantei se referă la intervalul de timp pe care un dispozitiv îl aşteaptă înainte de a retransmite după apariţia unei coliziuni.
Pe măsură ce traversează reţeaua, semnalele transmise suferă întârzieri. Aceste întârzieri reprezintă timpul necesar unui semnal să tranziteze prin componentele electronice ale reţelei. Cu cât lungimea segmentelor şi numărul de repetoare (hub-uri) se apropie de maximul admis de standardele Ethernet (2500 metri şi 4 repetoare), cu atât se măreşte şi intervalul de timp necesar unui semnal pentru a traversa reţeaua de la un capăt la altul. Acest interval de timp se numeşte întârziere la propagare.
Suma dintre întârzierea dus-întors la propagare (maximă şi timpul necesar pentru a transmite o secvenţă de blocare sînt componentele care definesc mărimea cuantei în Ethernet.
O cuantă cu mărimea de 512 intervale de bit stabileşte mărimea minimă a unui cadru Ethernet la 64 bytes (în cazul Gigabyte, cele 4096 intervale de bit impun adăugarea unui câmp de extensie la cadru pentru a se atinge mărimea minimă de 512 bytes). Orice cadru a cărui dimensiune este mai mică de 64 bytes este considerat fragment de coliziune şi este distrus în mod automat de staţia care îl recepţionează.
Mărimea cuantei impune o limită maximă în ceea ce priveşte dimensiunea unei reţele : lungimea segmentelor de cablu şi numărul repetoarelor pe o singură cale. Dacă reţeaua este dezvoltată dincolo de aceste limite, apare fenomenul de coliziune întârziată. Acestea sunt coliziunile care apar prea târziu în timpul transmiterii unui cadru pentru a mai putea fi gestionate prin funcţia de control al accesului. Cadrele afectate vor fi distruse, fiind necesară reiniţierea transmisiei.
Mărimea cuantei este cea care asigură că aceasta va fi identificată în primii 512 biţi transmişi sub formă de cadre, dacă este posibil să apară o coliziune.
Revenim acum la algoritmul de regresie pentru a explica mai în detaliu ce se întâmplă. Prin intermediul acestui algoritm staţia care a iniţiat transmisia determină intervalul de timp care trebuie să treacă după apariţia unei coliziuni, înainte ca un cadru să fie retransmis. De ce este nevoie de aşa ceva? Dacă toate staţiile ar aştepta acelaşi interval de timp. atunci în mod sigur va apărea o nouă coliziune. Acest lucru este evitat prin algoritmul amintit: fiecare staţie generează aleator un număr care va determina timpul cât trebuie să aştepte înainte de a trece la identificarea purtătoarei. Acest interval de timp se numeşte întârziere de regresie.
După apariţia primei coliziuni, fiecare staţie aşteaptă 0 sau 1 cuante înainte de a încerca o nouă transmisie. Dacă apare o nouă coliziune, intervalul de aşteptare va fi între 0 şi 3 cuante, pentru o a treia coliziune, între 0 şi 7 (23-l). În general, după coliziuni se aşteaptă între 0 şi 2i-l cuante. Dacă se ajunge la un număr de 10 coliziuni, intervalul de aşteptare este îngheţat la 1023 cuante. După 16 coliziuni, funcţia MAC raportează eşecul calculatorului (excessive collision error), iar cadrul care trebuia transmis este distras, aplicaţia care îl folosea fiind nevoită să iniţieze o nouă transmisie.
De ce atâtea vorbe despre acest algoritm? Pentru că erorile care apar ca urmare a coliziunilor în exces dintr-o reţea reprezintă cel mai bun indiciu că reţeaua nu mai este eficientă.
Timpul necesar transmiterii unui cadru este invers proporţional cu rata de transmisie. Pentru o reţea cu o lăţime de bandă de l00Mbps, un cadru cu o dimensiune minimă este transmis într-un timp egal cu 1/10 din mărimea cuantei. Prin urmare, o coliziune care apare în timpul acestei transmisii nu va putea fi detectată de staţiile care emit semnal.
Este motivul pentru care diametrul maxim al unei reţele pe 10 Mbps nu poate fi utilizat în cazul reţelelor pe 100Mbps (Fast Ethernet). Soluţia în acest caz a fost reducerea diametrului reţelei.
Modificat de Conan (acum 16 ani)
|
|
| pus acum 16 ani |
|