mihaispr
Administrator
 Inregistrat: acum 18 ani
Postari: 2142
|
|
Inteligenţa artificială este un termen tehnic provenit din limba engleză: Artificial Intelligence, prescurtat AI, care se referă la un domeniu de cercetare în cadrul informaticii. În vorbirea curentă este un produs rezultat în urma desfăşurării acestei activităţi.
Definiţia cea mai acceptată a inteligenţei artificiale a fost dată de John McCarthy în 1955: “o maşină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om”.
O trăsătură des întâlnită a inteligenţei artificiale este că sistemul respectiv este capabil să înveţe, cu scopul de a se îmbunătăţi permanent, şi fără ajutoare externe.
Cuprins [ascunde]
1 Clasificare
2 Istoric
3 Domenii de cercetare
4 Metode
5 Exemple practice
6 Perspective
7 Bibliografie
8 Vezi şi
9 Legături externe
[modifică] Clasificare
În informatică, în general, inteligenţa artificială e împărţită în două categorii:
inteligenţă artificială puternică (strong AI): prin aceasta se înţelege o intelegenţă artificială, de obicei bazată pe un computer, care chiar poate "gândi" şi este "conştientă de sine".
inteligenţă artificială slabă (weak AI): o inteligenţă artificială care nu pretinde că poate gândi, putând însă rezolva o anumită clasă de probleme într-un mod mai mult sau mai puţin "inteligent", de exemplu cu ajutorul unui set de reguli.
Progresul în crearea unei inteligenţe artificiale puternice este mic. Aproape toate simulările inteligenţei se bazează pe reguli şi algoritmi obişnuiţi, existând un progres doar în domeniul celei slabe (de exemplu la recunoaşterea verbală şi a scrisului, la traducerea automată dintr-o limbă în alta sau şi la jocul de şah).
[modifică] Istoric
La început, crearea şi cercetarea inteligenţei artificiale s-a desfăşurat pe domeniul psihologiei, punându-se accent pe inteligenţa lingvistică, ca de exemplu la testul Turing. Acest test constă într-o conversaţie în limbaj uman natural cu o maşină (computer) care a fost programată special pentru acest test. Există un juriu uman care conversează cu acest computer, dar şi cu un om, prin câte un canal pur text (fără ca ei să se vadă sau să se audă . În cazul în care juriul nu poate să-şi dea seama care este computerul şi care omul, atunci inteligenţa artficială (programul calculatorului) a trecut testul.
Turing a prezis în 1950 că până în anul 2000 vor exista maşini (calculatoare) cu 109 bytes (1 GB) de memorie care vor putea "păcăli" 30% din juriile umane într-un test de 5 minute. Însă, în timp ce pe de-o parte tehnologia chiar a depăşit previziunile lui Turing, inteligenţa artificială este încă departe de a fi realizată.
Noile previziuni ale experţilor se bazează pe aşa-numita legea lui Moore ("numărul de tranzistori pe un circuit integrat se va dubla la fiecare 18 luni, prin urmare şi puterea de calcul", "lege" care s-a îndeplinit pentru ultimii 30 de ani destul de bine, şi poate că va mai fi valabilă încă 5-10 ani. Pentru viitor se speră că noile tehnologii (cuantice, optice, holografice, nanotehnologiile ş.a.) vor permite menţinerea creşterii exponenţiale, astfel că în maximum 20 de ani computerele să depăşeasca puterea de procesare a creierului uman (vezi: Singularitate tehnologică. Unul dintre principalii susţinători ai acestei ipoteze, pe lângă Vernor Vinge, este cunoscutul expert Ray Kurzweil cu a sa celebră lege a întoarcerilor accelerate. Însă aceste consideraţii sunt în general de natură cantitativă, neglijând din păcate nenumăratele faţete calitative ale inteligenţei umane naturale.
Grafic exponenţial: istoria supercomputerelor
Creşterea exponentială a puterii de calcul la computere
O altă latură a inteligenţei artificiale studiază animalele, şi aici în special insectele, care sunt mai uşor de emulat de roboţi. Totuşi încă nu au putut fi create modele computaţionale satisfăcătoare pentru simularea inteligenţei animalelor.
În 1961, John Lucas a argumentat în lucrarea sa “Minţi, maşini şi Gödel” că mintea unui matematician nu poate fi reprezentată printr-un algoritm, bazându-se pe teorema incompletitudinii a lui Gödel ("Nu există sisteme formale care să fie şi consistente (= ne-contradictorii), şi complete.".
[modifică] Domenii de cercetare
Cercetarea asupra inteligenţei artificiale a început încă din anii 1950, fiind împărţită în două:
cea clasică (sau simbolică, ocupându-se cu manipularea simbolică a conceptelor abstracte, folosită azi în sistemele expert, şi
cea conecţionistă, exemplul cel mai cunoscut fiind “reţelele neuronale”.
În anii 1980 s-a ajuns la concluzia că ambele abordări aveau limitări severe, cercetarea în acest domeniu fiind parţial abandonată din lipsa de finanţare.
Principalele aplicaţii ale inteligenţei artificiale sunt:
sistemele expert
logica şi sistemele fuzzy
algoritmii genetici
reţelele neuronale
agenţii inteligenţi
sistemele inteligente hibride
vocea electronică
recunoaşterea automată a formelor (scrisului ş.a.), a sunetelor (vorbitului) ş.a.
[modifică] Metode
[modifică] Exemple practice
Pentru cercetarea inteligenţei artificiale au fost create câteva limbaje de programare speciale precum LISP şi Prolog, dar acum ele sunt folosite pentru alte scopuri.
Deep Blue, un computer de la firma IBM care joacă şah, l-a învins pe Gari Kasparov în celebrul meci în 1997.
Logica fuzzy şi sistemele expert sunt folosite pentru a controla sisteme industriale
Sistemele de traducere automate precum SYSTRAN sunt folosite pe anumite domenii restrânse, deoarece rezultatele nu se compară cu traducerea umană.
Optical Character Recognition (OCR) - recunoaşterea scrisului de tipar sau de mână
Recunoaşterea graiului vorbit (recunoaşterea verbală
Reţelele neuronale, folosite mai mult în jocuri pe calculator
şi multe altele.
Sursa: Wikipedia
Daca ar fi sa rezumam ceea ce este scris mai sus Inteligenta Artificiala este un domeniu al stiintei calculatoarelor care
se ocupa cu dezvoltarea unor sisteme inteligente de calcul ce au capacitati similare de calcul
inteligentei umane.
Capacitati ale IA(Inteligentei artificiale):
- de rationare
- de invatare
- de a rezolva probleme
- de a se adapta la situatii noi
- de a percepe mediul de lucru
- de a actiona in acest mediu(recunoasterea obiectelor,a vocii, a fetei, a scrisului etc.)
|
|
