|
buivietkhoa1919upg
Moderator
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 11
|
|
Diferitele tipuri de cablu pe care le vom discuta in continuare- reprezinta doar medii de transmisie
si nu tehnologii īn sine. Aceste medii de transmisie sunt folosite de diferitele tehnologii pentru transportul
semnalelor. Ceea ce determina ce transmitem, cāt de mult, cāt de departe, este īn primul rānd tehnologia
de nivel 2 folosita. Cablurile sunt doar un suport fizic pentru aceasta transmisie, dar īnsa pot introduce limitari.
Exista o strānsa legatura īntre performantele unei tehnologii de nivel 2 si mediul de transmisie folosit, īnsa
aceasta legatura este deseori prost īnteleasa, ducānd la generalizari gesite. Exista tehnologii ale caror
performante sunt de multe ori limitate de mediul de transmisie ales, exista tehnologii care nu folosesc
adevaratul potential al altor medii de transmisie. Cānd vorbim despre performantele unui mediu de transmisie
nu trebuie sa uitam tehnologia de nivel 2 folosita, sau invers. Sa luam īnsa cāteva exemple pentru a ilustra
ideea de mai sus:
"Cablul coaxial merge la 185 de metri" - gresit! Atunci cānd folosim Ethernet pe cablu coaxial, da, este corect.
Īnsa daca acest cablu coaxial este folosit de alta tehnologie, de exemplu un flux T3, poate "merge" la multi
kilometri. Deci limitarea de 185 de metri nu este a cablului coaxial, ci a tehnologiei Ethernet ce foloseste ca
suport acest tip de cablu.
"Am o legatura FastEthernet īntre doua switch-uri īnsa e prea putin, ce sa fac? Raspuns: Pune fibra optica"
- gresit! Fibra optica nu va oferi latime de banda mai mare, ci doar posibilitatea de a avea distante mai mari.
Latimea de banda este data de tehnologie īn acest caz, nu de fibra optica.
"Nu poti folosi cablu UTP categoria 3 pentru FastEthernet" - aproape gresit. Poti folosi, īnsa deoarece
categoria 3 de cablu UTP reprezinta un nivel calitativ inferior celui cerut de FastEthernet, va limita
performantele tehnologiei la 10Mbps īn loc de 100Mbps.
"FastEthernetul merge numai la 100m" - din nou, gresit! Folosind cablu UTP, da; folosind fibra optica, se
poate ajunge īn anumite configuratii pāna la 120Km.
"Pe linia telefonica nu poti sa te legi decāt la 56k. Prea putin " - da, doar daca ne referim la conectarea
printr-un modem obisnuit, intern sau extern. Īnsa, daca pe aceeasi linie telefonica este folosita tehnologie
DSL, se poate ajunge la cātiva Mbps.
Ca o concluzie a exemplelor de mai sus, trebuie sa observam ca performantele unei tehnologii de nivel 2
sunt īn strānsa legatura cu mediul de transmisie folosit. Īn multe cazuri un mediu nu foarte performant
poate limita performantele unei tehnologii, exista si cazuri īn care o tehnologie nu valorifica toate
posibilitatile unui mediu dat, īnsa īn general nu putem vorbi de limitari absolute,
sau de performante cu caracter absolut.
Firele de cupru
Īn domeniul transmisiei de date, firele de cupru reprezinta cel mai vechi suport utilizat.
Īn continuare, marea parte a retelelor de date folosesc fire de cupru īn diferite forme, niveluri de calitate, etc.
Transmisia pe fire de cupru se bazeaza pe propagarea unui semnal electric care trebuie sa ramāna īntre
anumiti parametri specificati de tehnologie, pe parcursul drumului īntre sursa si destinatie. Īn functie de
structura lor si de parametrii specifici ai mediului de transmisie, cablurile de cupru se īmpart īn doua mari
categorii: torsadate si coaxiale.
Cablul coaxial
Cablul coaxial a fost folosit īnca de la īnceputul retelelor de calculatoare, fiind foarte usor de instalat.
Īn zilele noastre, cablul coaxial nu mai este implementat īn retele locale (desi mai este īnca gasit īn multe
"retele de bloc" , īnsa este īn continuare folosit īn transmisia video si CATV (televiziune prin cablu), precum
si la transmiterea fluxurilor E3.
Un cablu coaxial este format dintr-o sārma de cupru dura, protejata de un material izolant. Acest material este
īncapsulat īntr-un conductor circular, de obicei sub forma unei plase strāns īntretesute. Conductorul exterior
este acoperit cu un īnvelis de plastic protector, acesta fiind si provenienta denumirii de "co-axial"
(datorita acestei axe unice date de miezul de cupru).
Datorita structurii sale si a izolarii foarte bune, cablul coaxial prezinta doua avantaje majore fata de alte tipuri
de cablu de cupru: īn primul rānd o comportare foarte buna īn frecventa, īn al doilea rānd poate acoperi o
banda foarte larga, de la frecvente joase pāna la UHF (Īn televiziunea analogica, exista mai multe benzi de
frecventa, pe care "emit" posturile TV. Cānd cautati manual un post TV, sunteti pe o anumita banda de
frecventa, care poate fi VHF (Very High Frequency), UHF, etc. Dintre acestea, UHF este cea mai mare,
īnsa sunt relativ putine posturi care emit pe UHF). (Ultra High Frequency), ceea ce īl face ideal pentru
transmisii de video analogic (televiziune prin cablu), īnsa si pentru tehnologii digitale moderne de transmisie
de date, cum ar fi E3.
Dezavantajul major īl constituie faptul ca nu suporta pentru Ethernet o latime de banda mai mare de 10Mbps,
ceea ce este mult prea putin pentru cerintele retelelor actuale, motiv pentru care īn acest domeniu a fost
īnlocuit cu cablul torsadat. Un alt dezavantaj trebuie impamantat la un capat pentru ca altfel exista riscul sa
īnchideti un circuit prin care va circula īn permanenta un curent.
Cablu UTP
Cablurile torsadate sunt astfel concepute īncāt sa previna interferentele īntre cāmpurile electrice cauzate de
transmisia datelor la frecvente mai mari. Un cablu torsadat este format din mai multe perechi compuse din
doua fire de cupru izolate, avānd o grosime tipica de 1 mm. Firele sunt īmpletite īntr-o forma elicoidala,
pentru a reduce interferenta electrica (doua fire paralele constituie o antena; daca le īmpletim nu mai
formeaza o antena).
Interferentele pot fi cauzate de cāmpurile electrice induse de alte fire din interiorul aceluiasi cablu, sau de
surse exterioare. Metodele prin care se īncearca reducerea la minim a acestor interferente sunt mai multe,
dintre care mentionam:
-torsadarea cablurilor doua cāte doua, formāndu-se astfel mai multe perechi īn interiorul carora cāmpurile
electrice create de cele doua fire se anuleaza;
-transmiterea semnalului īn mod balansat (semnalul util se transmite ca fiind diferenta īntre semnalele
electrice dintre cele doua fire din cadrul unei perechi; īn acest fel, atunci cānd apar interferente electrice de la
surse exterioare cablului, acestea afecteaza īn mod egal ambele fire, astfel īncāt diferenta dintre acestea
ramāne constanta, semnalul fiind nealterat);
Categorii de cabluri UTP
Cat3 era testat la frecventa maxima de 16Mhz si a fost folosit pentru Ethernet la viteze maxime de 10Mbps
si Token Ring. De asemenea, el mai este īnca folosit pentru telefonie. Cat4 a fost conceput special pentru o
versiune īmbunatatita a TokenRing-ului care merge pāna la 16 Mbps. Categoria 5, cea mai folosita īn prezent
(īmpreuna cu cat5e), a fost conceputa pentru Ethernet si FastEthernet.
Limita superioara de frecventa a categoriei 5 este de 100 MHz, iar dintre parametrii cei mai utilizati
mentionam: NEXT, atenuarea, etc (acesti parametri trebuie sa se īncadreze īn limitele impuse de standard
pentru a putea considera acel cablu un cablu "bun".
Cat 5e (enhanced) aduce o usoara īmbunatatire categoriei 5 si anume un pas putin mai mic de torsadare
pentru a reduce cross-talkul (interferentele īntre perechi). Īmbunatatirea majora apare odata cu categoria 6,
care impune un pas de torsadare mult mai mic decāt cat5, o limita superioara de frecventa de 250MHz si a
fost conceputa special pentru GigabitEthernet. Aceasta tehnologie de retea, care are viteza superioara de
transmisie la 1 Gbps, foloseste pentru transmisie patru perechi de fire torsadate, spre deosebire de versiunile
anterioare de Ethernet (10 si 100), care foloseau pentru transmisie doar doua perechi. Atunci cānd cablurile
sunt testate doar pentru transmisia pe doua perechi (cat5 si cat5e), atunci cānd analizam performantele unei
perechi trebuie luate īn considerare doar interferentele din partea celeilalte perechi active (celelalte doua fiind
pasive, neavānd semnal electric pe ele). Īn cazul cat6, deoarece este folosit pentru transmisia pe patru perechi,
īn studiul performantelor unei perechi trebuie luate īn considerare influentele celorlalte trei perechi, toate
active. Din acest motiv au aparut parametri noi care impun si garanteaza performantele acestei noi categorii:
PowerSum-NEXT, PowerSum-FEXT (sumele parametrilor pentru fiecare pereche).
Cablu STP
Dezavantajul cablurilor UTP este ca nu pot fi folosite īn exteriorul cladirilor, deoarece ar fi supuse unor
posibile socuri electrice foarte mari, care ar cauza defectarea echipamentelor conectate cu aceste cabluri.
Pentru a evita aceste probleme, īn exteriorul cladirilor se poate folosi cablu ecranat (STP - shielded twisted
pair) sau ScTP (screened twisted pair). ScTP are un singur īnvelis de ecranare exterior, o dimensiune un pic
mai mare decāt UTP, drept care este relativ usor de īmpamāntat. STP-ul are, pe lānga īnvelisul de ecranare
identic cu cel de la ScTP si un īnvelis separat pentru fiecare pereche.
Acest lucru īl face mult mai rezistent la intereferentele electrice exterioare, dar īn acelasi timp mult mai scump,
mai mare ca dimensiuni si īn consecinta mult mai greu de utilizat.
Comunicatia fara fir
Nevoia de comunicare a oamenilor din timpurile de azi face ca de multe ori infrastructura clasica pe baza
de cupru sau fibra sa fie insuficienta pentru a mentine conectivitatea dintre utilizatori si servicii. Sistemele
fara fir, ca cel de transmisie radio terestra, au aparut ca un prim nivel de broadcasting de sunet si ca un
substitut al telefonului fix. Mai tārziu, lansarea satelitilor de comunicatie a facut posibila eliminarea
necesitatii unei linii de vizibilitate directa īntre receptori si sursa serviciilor, pentru unde radio spatiale.
Sistemul de telefonie mobila a satisfacut nevoia de comunicare permanenta a utilizatorilor īn miscare,
iar retelele locale fara fir au aparut la fel de natural, pentru a conecta utilizatorii īn retele de date, fara a pune
la punct o infrastructura complexa si costisitoare de cablu de cupru sau fibra.
Baza fizica a comunicatiilor fara fir, undele electromagnetice generate de electronii īn miscare se supun
acelorasi legi fizice, indiferent de faptul ca undele respective sunt undele de curent alternativ de 50Hz,
undele radio īn banda FM, microundele cu care lucreaza un cuptor cu microunde sau lumina vizibila.
Acestea sunt caracterizate prin frecventa si lungime de unda, care sunt legate prin ecuatia c=landa*f , unde
viteza de propagare a undelor electromagnetice īn vid este c (mai bine cunoscuta ca viteza luminii).
Viteza undelor electromagnetice īn vid este aceeasi, egala cu c, indiferent de frecventa; variatii de viteza
apar atunci cānd mediul de propagare nu este vid. Īn cupru sau īn mediu optic viteza undelor scade din cauza
rezistentei mediului pāna la doua treimi din viteza undelor īn vid. La fel, din cauza ciocnirii
cu ionii din ionosfera, viteza undelor īn atmosfera este usor mai mica decāt valoarea vitezei luminii.
Spectrul electromagnetic
Proprietatile fizice ale undelor electromagnetice influenteaza decisiv transmisia de date fara fir. Astfel, un
Hertz poate codifica unul sau mai multi biti, deci cantitatea de date pe care o poate transmite o unda
purtatoare de 1 MHz, pentru care codificarea datelor este de 16 biti/baud, este de 16 MHz. Fiecare mediu
fizic de transmisie suporta un interval de frecvente (un interval īn care transmisia undelor prin mediul respectiv
se face cu absorbtie minima). De exemplu, una dintre benzile suportate de fibrele optice este centrata la
lungimea de unda de 1.3 microni si are latimea de 0.17 microni.
Īn general, comunicatiile folosesc benzi de frecventa īnguste, pentru o alocare a puterii cāt mai concentrata
si o receptie mai buna. Exista īnsa si tehnologii de transmisie īn banda larga
(detaliate īntr-o sectiune ulterioara), intens folosite īn sistemele actuale de comunicatie (cum sunt retelele
locale fara fir IEEE 802.11 sau sistemele Bluetooth).
Sistemele de comunicatie fara fir sunt proiectate astfel īncāt sa faca uz cāt mai complet de proprietatile
fizice ale benzilor de frecventa pe care le folosesc. Din spectrul electromagnetic (figura 2.13), undele radio,
microundele, undele infrarosii si lumina vizibila sunt baza comunicatiilor din zilele de astazi, datorita lungimilor
de unda destul de mari pentru a face fata absorbtiei īn atmosfera. Odata cu cresterea frecventei undelor,
īn domeniul ultravioletelor, al razelor X si gamma, acestea sunt absorbite usor īn aer si sunt periculoase
pentru om.
Īn domeniul undelor radio si microundelor (benzile cele mai folosite pentru comunicatii fara fir), denumirile
oficiale ITUunde sunt mai bine cunoscute sub denumirea lor originala ITU: VLF (Very Low Frequency),
LF (Low Frequency), MF (Medium Frequency), HF (High Frequency), VHF (Very High Frequency),
SHF (Super High Frequency), EHF (Extra High Frequency)) sunt specificate īn figura 2.13 si formeaza o
baza de transmisie de date dependenta de proprietatile lor fizice:
undele de frecventa joasa si medie (VLF, LF, MF) (3 KHz - 3 MHz):
sunt numite si unde terestre, pentru ca se propaga la suprafata Pamāntului, ghidate de ionosfera īn lungul curburii Pamāntului (figura 2.14);
depaseste obstacolele si se propaga usor prin cladiri datorita lungimilor de unda mari, care fac ca difractia sa fie maxima;
sunt folosite īn comunicarea la distante mari si pentru transmisiile radio de lungime de unda mare si medie;
undele de frecventa īnalta (HF) (3-30 MHz):
sunt numite si unde celeste, pentru ca nu tind sa se propage la suprafata Pamāntului, dar nici nu se disipa īn spatiu; propagarea undelor se face prin reflexie repetata de straturile īnalte ale ionosferei, astfel ca undele pot parcurge distante mari si pot fi receptionate īn afara liniei directe de vizibilitate;
sunt folosite īn comunicarea la distante medii (īntre 500 si cāteva mii de kilometri) si pentru transmisiile radio de lungime de unda scurta;
undele de frecventa foarte īnalta (VHF) (30-300 MHz):
sunt numite unde spatiale pentru ca nu urmeaza linia Pamāntului si nu se reflecta de ionosfera, deci pot fi receptionate numai īn linia de vizibilitate directa;
sunt folosite pentru comunicatii de raza mijlocie (70-100 Km la sol, cāteva sute de Km īn aer), comunicatii mobile si transmisii de sunet;
undele de frecventa ultra īnalta (UHF) (300-3000 MHz):
sunt unde spatiale (numite microunde sau unde centimetrice) intens folosite īn sistemele de comunicatie actuala pentru transmisii de raza mica, transmisii TV si legaturi punct la punct;
undele de frecventa super īnalta (SHF) (3-30 GHz):
sunt unde spatiale folosite īn comunicatiile pe baza de sateliti, īn sistemele radar si pentru legaturi punct la punct.
Pentru microundele de frecventa mare, absorbtia īn aer este destul de puternica pentru a face undele cu
frecventa mai mare de 400GHz inutilizabile. Īn plus, pentru toate undele din clasa microundelor, absorbtia īn
aer este un factor important, fapt care limiteaza raza de transmisie.
Astfel, unele parti din spectrul electromagnetic pot fi folosite pentru comunicatie, dar mai multe parti nu au
proprietatile necesare. Cum undele potrivite comunicatiei formeaza o resursa finita, exista institutii care
fixeaza legi asupra drepturilor de folosire a spectrului : FCC (Federal Communications Commission)
īn Statele Unite, ETSI (European Telecommunications Standards Institute) īn Europa.
Metode de modulare a datelor
Transmisia de date se realizeaza folosind o unda purtatoare ca baza de frecventa, urmānd ca aceasta sa fie
modificata prin modulare pentru a codifica datele. Pentru o unda purtatoare exista trei marimi care pot fi
modificate pentru modulare:
amplitudinea (rezulta modulare īn amplitudine, AM, figura )
frecventa (modulare īn frecventa, FM)
faza (modulare īn faza, PM)
Modularile care codifica numai doua valori digitale (0 si 1) se numesc:
codificare simpla īn amplitudine (ASK), atunci cānd amplitudinea ia doua valori, zero si o valoare diferita de zero
codificare simpla īn frecventa (FSK), atunci cānd cele doua valori ale frecventelor sunt extreme
codificare simpla īn faza (PSK), atunci cānd saltul de faza este de 180 de grade
Modularile simple se numesc si binare, pentru ca utilizeaza numai doua valori de salt ale fazei (de exemplu),
codificānd numai doua valori posibile de bit la un salt.
Astfel, BPSK (Binary Phase Shift Keying) codifica valorile 0 si 1 pe baud; retelele locale fara fir 802.11
care folosesc BPSK au rata de transmisie de 1Mbps. Pentru a creste rata de transmisie, trebuie ca mai multe
valori sa fie codificate īn acelasi baud.
Pentru aceasta, QPSK (Quadrature Phase Shift Keying) foloseste 4 tipuri de salturi īn faza si poate reprezenta
astfel 2 biti de date pe baud. 802.11 cu QPSK are rata de transmisie de 2Mbps.
CCK (Complementary Code Keying) este un tip special de modulare care foloseste un set de coduri
complementare pe 8 biti cu proprietati matematice speciale, ceea ce le permite receptoarelor sa le distinga
īntre ele, chiar īn prezenta unei cantitati apreciabile de zgomot radio. 802.11 cu CCK peste DSSS
(DSSS este o modalitate de transmisie de date īn banda larga, descrisa īn sectiunea urmatoare) are rate de
transmisie de 5.5 si 11 Mbps.
Modalitati de transmisie in spectru larg
a) FHSS (Frequency Hopping Spread Sprectrum)
FHSS foloseste abilitatea transmitatoarelor radio de a-si modifica frecventa de transmisie foarte repede,
īn banda de frecvente radio care le este alocata. Astfel, frecventa undei purtatoare se modifica periodic dupa
o secventa de salturi pseudoaleatoare prestabilita. Secventa de salturi este o lista de frecvente pe care
transmitatorul o parcurge, comunicānd pe fiecare frecventa un interval de timp scurt, apoi schimbānd
frecventa undei purtatoare la frecventa urmatoare īn lista. Lista de salturi īn frecventa este parcursa circular
si receptorul trebuie sa fie sincronizat cu secventa de salturi a transmitatorului.
b) DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum)
DSSS a fost dezvoltat initial īn banda de frecvente nelicentiate de 900 MHz, dar, odata cu standardizarea
retelelor locale fara fir īn standardul IEEE 802.11, o metoda DSSS complexa a devenit una dintre modalitatile
de transmisie standard pentru retelele locale fara fir.
IEEE 802.11b DSSS defineste banda de frecvente ISM de la 2.4 GHz, lata de 83.5 MHz, ca fiind formata
dintr-un numar de canale de frecvente (11 īn SUA, 14 īn Europa). Īn modelul cu 11 canale, fiecare canal are
latimea de 22MHz si se suprapune cu canalele vecine, ca īn figura 2.15. Īntre doua canale vecine suprapunerea
este mare, pentru ca frecventele lor centrale sunt distantate la numai 5 MHz, iar raza canalului este de
11 MHz. Din aceasta cauza, doua canale care se suprapun partial nu pot fi folosite īn aceeasi locatie, īn acelasi
timp. Dintre cele 11 canale, 3 nu se suprapun īntre ele (canalele 1, 6 si 11), deci un numar de 3 sisteme
folosind aceasta tehnologie pot fi puse īn functiune īn acelasi spatiu.
Pentru transmisie, un echipament DSSS foloseste īntregul canal de 22 MHz, īn tot timpul transmisiei, spre
deosebire de FHSS, care foloseste o frecventa pentru un interval scurt de timp. Intervalul de frecvente de
22 MHz este folosit pentru a ``īmprastia'' transmisia unui bit īn mai multe frecvente. Pentru aceasta, un bit
este codificat ca o secventa de ``felii'' (chipping code, coduri cu proprietati speciale) transmise īn paralel pe
mai multe frecvente. Practic, un bit este codificat ca un vector de biti, dar transmisi īn paralel pe diferite
frecvente ale canalului. Standardul stabileste un numar de ``felii'' īntre 8 si 11, numar dependent de tipul de
modulare a semnalului. Codificarea unui bit printr-un cod de biti are avantajul ca la receptie, daca pāna la
5 biti din 11 sunt receptionati eronat, datele se pot recupera.
c) OFDM (Orthogonal Frequency Division Multiplexing)
OFDM este un tip particular de multiplexare a semnalului prin divizare īn frecventa (FDM). Metoda transmite,
īn locul unui singur semnal, mai multe semnale, fiecare avānd alta frecventa pentru purtatoare. Datele sunt
distribuite īntre un numar mare de unde purtatoare care ocupa un spectru precis de frecvente. Diferenta īntre
OFDM si FDM este aceea ca benzile īnguste din OFDM nu trebuie separate complet una de alta cu o banda
de garda, pentru a evita interferenta, asa cum se īntāmpla īn FDM. Proprietatea de ortogonalitate a undelor
purtatoare face ca semnalele trimise pe unul din canale sa nu fie influentate de transmisii concomitente pe
celelalte canale.
Avantajele OFDM sunt eficienta ocuparii spectrului, rezistenta la interferenta cu alte unde radio si
distorsiunea multipath scazuta. Īn prezent OFDM este una din tehnicile de transmisie pe care se bazeaza
sistemele fara fir moderne, cum sunt retelele locale fara fir sau transmisia ADSL. Īn retelele locale fara fir,
OFDM este modalitatea de transmisie care ridica latimea de banda pāna la 54 Mbps.
Fibra optica
Fibra optica este cel mai nou mediu de transmisie dezvoltat pentru retele de calculatoare, avānd numeroase
avantaje fata de cablurile de cupru, dintre care cele mai importante sunt: viteza de transmisie mult superioara
pe care o suporta si imunitatea la interferente electrice. Principalele dezavantaje sunt costul si dificultatea
manevrarii si instalarii. Acest mediu este folosit cu preponderenta pentru legaturi punct la punct la distante
mari (peste cāteva sute de metri).
Un sistem de transmisie pe fibra optica este format dintr-un emitator (LED sau laser), fibra transportoare si
un receptor. Semnalul pe fibra optica este de fapt unda luminoasa emisa de un LED sau de un laser, īn functie
de tipul de fibra.
Structura. Fibra optica singlemode si multimode
Interiorul fibrei optice este format din core (miez) si clading, doua tuburi concentrice de sticla, inseparabile,
avānd indici de reflexie diferiti. Propagarea semnalului se bazeaza pe fenomenul de reflexie totala.
Clading-ul, foarte subtire, cu diametrul de 125 microni, este īnvelit īn trei straturi protectoare: un strat numit
buffer, de obicei colorat, un īnvelis rezistent de protectie fabricat din kevlar (din acest material se fabrica si
vestele anti-glont) numit Aramid Yarn si o jacheta exterioara din PVC. Aceste trei īnvelisuri au rol de protectie
pentru partea din sticla care este foarte fragila.
Fibra multimode are dimensiunea core-ului de 50 sau 62,5 microni, acest lucru permitānd transmiterea
semnalului prin reflexie īn peretii core-ului. Acest tip de fibra permite distante mai mici decāt cea single-mode
(deoarece lumina are un drum mai lung de parcurs), īnsa este mai ieftina si mai usor de folosit (mai usor de
terminat cu conectori si de sudat). De asemenea, echipamentele care emit semnal pe fibra optica multimode
sunt mai ieftine, deoarece folosesc LED-uri (light emiting diode), folosind lungimi de unda de 850 sau
1300 nanometri. Aceste echipamente cu LED-uri nu sunt periculoase omului (nu afecteaza ochii).
Mod de constructie, conectori
Procedeul industrial de constructie al fibrei optice este foarte delicat si precis si de aceea foarte scump. Acest
procedeu se numeste OVD (outside vapor deposition) iar fibra rezultata este pur sintetica si are o consistenta
si o geometrie extrem de precisa. Īn linii mari, prin diferite procese chimice si la temperaturi foarte īnalte se
obtin doi cilindri concentrici de sticla foarte pura, fara apa, etc, dupa care de acest cilindru se trage
(se alungeste) pāna cānd se obtine o fibra care este rulata pe o rola mare. Procesul este continuu, adica se
trage din cilindru si pe masura ce se trage se ruleaza fibra obtinuta pe cilindru. Acum va puteti da seama de ce
fibra optica single mode este mai scumpa decāt cea multimode.
Din punctul de vedere al modului īn care este "ambalata" fibra optica, avem patch-urile de fibra folosite
pentru conexiuni ocazionale si fibra optica folosita pentru backbone, adica pentru o conexiune ce presupune
mai multe legaturi. Este foarte nepractic sa folosim 10 patch-uri legate īntre ele: pe lānga faptul ca sunt mai
scumpe, nici nu sunt rezistente, trebuind sa folosim un cablu suficient de rezistent care sa contina īnauntru mai
multe fibre. Aceste cabluri, īn functie de destinatia lor, se īmpart īn:
* Loose-tube - se foloseste pentru cablarea de fibra optica īn exterior;
* Tight buffer - pentru cablarea de interior.
Conectorii pentru fibra optica impun o grija speciala la terminarea cablurilor de fibra. Exista mai multe
tipuri de conectori pentru unul sau doua fire de fibra. Trebuie sa mentionam ca transmisia pe fibra optica se
face pe o pereche (un fir pentru TX si unul pentru RX). Cei mai cunoscuti conectori pentru fibra optica sunt
SC si ST. Conectorul ST este vechiul standard īn materie de conectori de fibra si are o forma circulara, putin
asemanatoare cu BNC-ul. Din pacate, acest conector ocupa loc mult si de acea conectorul recomandat īn
acest moment este SC (Subscriber Channel), care are o forma dreptunghiulara si o conectare de tip push-pull,
fiind fabricat din plastic. Un alt tip de conector este FJ (Fiber Jack) care are forma dreptunghiulara si contine
terminarea ambelor fire din pereche.
Concluzii privind fibra optica
Fibra are multe avantaje. Īn primul rānd, largimea de banda pe care o suporta este mai mare decāt a cuprului.
Un singur cablu de fibra optica multimode (ce contine mai multe fibre) poate purta acum aproape 5 milioane de
convorbiri telefonice simultane. Fibra are avantajul ca nu este afectata de socurile electrice, de interferenta
cāmpului electromagnetic sau de caderile de tensiune. De asemenea, nu este afectata de substantele chimice
corozive din aer, fiind ideala pentru mediile aspre din fabrici. Companiile de telefoane prefera fibra si din alt
motiv: este subtire si foarte usoara. Canalele cu cabluri sunt īn general pline pāna la refuz, iar prin īnlocuirea
cuprului cu fibra se golesc canalele, iar cuprul are o valoare foarte buna pe piata. Īn plus, 900 de cabluri
torsadate de 1 km lungime cāntaresc 7250 kg. Un cablu ce contine 24 fibre si are aceeasi capacitate cāntareste
doar 60 kg, acest lucru reducānd drastic necesitatea unor echipamente mecanice scumpe care trebuie
īntretinute. Īn fine, fibrele nu pierd lumina si sunt foarte dificil de interceptat. Acest lucru le ofera o excelenta
securitate. Motivul pentru care fibra este mai buna decāt cuprul este intrinsec. Electronii īn miscare dintr-un
cablu interactioneaza cu alti electroni si sunt influentati de alti electroni din afara cablului. Fotonii dintr-o fibra
nu interactioneaza īntre ei si nu sunt afectati de fotonii din exterior.
|
|
